Quo vadis columbofilie

Schiţa articolului de mai jos am de mai mult timp pregătită, însă interesul de a finaliza şi a publica a fost activat de două articole recent publicate pe internet.

După cum se ştie patria concursurilor cu porumbei voiajori a fost şi este Belgia, dar popularitatea este destul de ridicată şi în celelalte ţări vecine. Într-o carte apărută în 1982 scria că numărul crescătorilor de porumbei din Belgia la aceea vreme era 135000. La scurt timp după Primul Război Mondial, în Belgia existau aproximativ 270000 de crescători.
În 2005 populaţia Belgiei era de 10445852 de locuitori (probabil în 1982 erau cu ceva mai puţini), deci dacă ar fi să comparăm cu România la ora actuală ar trebui să avem cc 270000 columbofili, sau 488 de columbofili numai într-un oraş ca municipiul Odorheiu Secuiesc.
În 2009 Belgia avea aproape un sfert din numărul crescătorilor avut în 1982, deci 33303 (după datele FCI), iar în ultimii 10 ani s-a mai înjumătăţit numărul columbofililor din ţara de origine a columbofiliei. Deci numărul crescătorilor s-a redus la cc. 15% faţă de numărul crescătorilor din mijlocul secolului trecut, iar o treime dintre ei au peste 70 de ani. Deci regresul e mai mult ca evident şi din păcate, luând în calcul structura de vârstă a crescătorilor, probabil va continua şi în viitor.
Oare ce se întâmplă? Dacă ţinem cont că şi majoritatea crescătorilor existenţi au vârsta de peste 60-70 de ani înseamnă că mai este puţin şi se pot închide cluburile columbofile din Belgia.
Ştiu că problema a mai fost discutată pe internet de repetate ori, fără să se găsească o explicaţie plauzibilă, dar totuşi încerc să-mi expun şi eu părerea.

Explicaţia cred că se află în dezvoltarea sportului columbofil. Ţin minte cum veneau porumbeii de la concursuri în trecutul nu prea îndepărtat. La noi în oraş concursurile scurte nu prea erau îndrăgite, deci nici nu prea au fost, dar ştiu că sosirile nu erau chiar aşa de strânse ca acum. De la cursele mai lungi, de demifond, au fost concursuri organizate şi pot să zic că erau nişte competiţii frumoase. Procentul de 20% se aduna de obicei în ziua lansării, dar nu în 15-20 minute ca acum. Au fost crescători şi în aceea vreme, care clasau mult mai mult ca ceilalţi, dar totuşi parcă şi cei mai mici aveau o şansă mai mare ca acum. La fel am citit că era şi în west, bineânţeles că aveau porumbei mult mai buni şi atunci ca noi, dar totuşi porumbeii veneau mai rar ca în prezent.

Între timp columbofilia s-a dezvoltat, calitatea porumbeilor a devenit mult mai bună, dar criteriile competiţiei nu s-au schimbat prea mult. Momentan de la un concurs de demifond clasamentul se încheie în maximum 20 de minute numai pe seama îmbunătăţirii calităţii porumbeilor. Faptul că priceperea crescătorilor şi apariţia noilor tehnologii de creştere şi de practicare a sportului columbofil a făcut ca o parte din crescători, cei mai pricepuţi, cei mai bogaţi, sau cel mai bine aşezaţi faţă de locul de lansare, să aibă şanse incomparabil mai mari ca ceilalţi. În această situaţie, mai ales dacă sunt şi pariuri pe bani, nu este de mirare dacă cei mai slabi nu găsesc prea mare farmec în columbofilie.

Mai mult la ora actuală sunt foarte mulţi columbofili specializaţi la o anumită categorie, de exemplu la concursul puilor. Ei având linii de porumbei specializaţi şi nu în ultimul rând posibilitate de a practica anumite tehnologii speciale pentru această categorie, practic sunt invincibile. Aş putea să vă dau nenumerate exemple, dar nu vă plictisesc, toţi cunosc situaţia.
Cele relatate mai înainte ar presupune scăderea popularităţii concursurilor mai scurte. Trebuie să recunosc, că  nu am date în sprijinul acestei afirmaţii, dar ţinând cont, că numărul porumbeilor angajaţi la concursuri de maraton şi în special la Barcelona, nu arată o tendinţă de scădere la fel de spectaculoasă (din contră, chiar sunt creşteri impresionante în unii ani), cred că vine în sprijinul celor spuse mai sus.

Un alt aspect ţine de posibilitatea de evidenţiere, obţinerea de succese columbofile a crescătorilor, care de asemenea se diminuează simţitor datorită celor arătate mai înainte.

Ţin minte din copilărie că la noi în oraş cât de populare au fost sporturile, fotbalul de exemplu. Pe acea vreme în oraş era şi un campionat stradal, pentru copiii. Era ceva prestigios să faci ceva sport, chiar dacă nu ieşeai campion naţional. Precum la ora actuală numai Campionii sunt recunoscuţi şi nu cei naţionali, ci cei olimpici, sau mondiali. Altfel nu poţi trăi din sport, nu eşti apreciat, toată lumea urmăreşte rezultatele de vârf.

Cred că acelaş lucru se întâmplă şi în columbofilie, dar din fericire deocamdată încă nu în aceeaşi măsură ca în celelate sporturi.

În final ar trebui să vă prezint şi soluţii de a nu ajunge pe soarta celor din ţările cu vechi tradiţii columbofile.
Sincer să fiu nu ştiu să ofer aşa ceva, sau chiar dacă am câteva propuneri, nu sunt sigur că sunt şi viabile cu adevărat.
În primul rând regurile sportului columbofil ar trebui să se schimbe. Aici mă refer în special la distanţele minime la categorii. Probabil că foarte mulţi nu vor fi de acord cu mine, sau chiar se vor supăra, dar după părerea mea a trecut timpul concursurilor scurte. Bineânţeles că categoriile de distanţe au rostul lor şi vor rămâne şi în continuare, dar de la distanţa de 100 - 200 km deja nu se mai pot face concursuri reale. La aceste distanţe ultra scurte o importanţă prea mare are viteza cu care porumbeii trec peste trapă, iar dacă într-adevăr asta ne interesează, nu este nevoie să ducem porumbeii aşa departe.
Următoarele aspecte nu doresc să detaliez prea mult, deoarece au fost discutate mai recent pe un alt sait. Este vorba de:

• acordarea unei atenţii mai mare concursurilor locale, sau  ,,Acordarea unei importanțe mult mai mari campionatelor zonale, în detrimentul celui ”național” cum este definit acolo. În acest sens s-au făcut shcimbări în ultimile ediţii a RNS-ului prin promovarea campionilor judeţeni.
• Acordarea posiblităţii de a concura cu crerscătorii din zone convenabile, deci ,,Garantarea dreptului la liberă asociere", fără să fie evitată concurenţa loială şi acordării posibilităţii tuturor columbofliilor de a participa la concursuri.
  
• Popularizarea, sau chiar organizarea unui sistem de pariuri, discutat sub titlul de ,,Introducerea pariurilor sportiv-columbofile oficiale". La acest capitol ar fi bine erarhizarea crescătorilor pe baza rezultatelor avute în trecutul apropiat, ca să nu trebuiască să concureze începătorii cu cei avansaţi, neavând nici o şansă reală.

De a lungul carierei columbofile m-am confruntat de mai multe ori cu problemele enumerate mai sus, deci chiar dacă am preluat de la un alt sait, nu înseamnă că nu m-a preocupat problema de mai demult.

Nu vă dau lincul saitului respectiv, în primul rând din cauza că sunt sigur că majoritatea ştiţi unde să-l căutaţi, iar faptul că după părerea mea acolo, deşi se discută multe probleme de actualitate, idea este de a răzbuna anumite avantaje, sau dezavantaje materiale personale reale, sau ireale, lucru cu care nu pot să fiu de acord.

Cu toate că am căutat să şi argumentez cele scrise, trebuie să recunosc că sunt numai speculaţii poate insuficient fondate. De aceea în încheire ţin să-mi cer scuze crescătorilor, care sunt de o altă părere şi eventual se simt jigniţi de anumite propuneri şi aici mă refer în primul rând la fanii concursurilor de viteză, dar şi la administratorul saitului sus amintit.