Structura efectivului

Mai înainte am făcut mai multe referiri la anumite noţiuni de zootehnie. Cu toate că nu am văzut nicăieri descrisă tehnologia creşterii porumbeilor voiajori, mai fac nişte comparaţii cu alte ramuri din creşterea animalelor. În structura efectivului fermelor de vaci cu lapete m-am întâlnit cu termenul de structură optimă în funcţie de vârstă şi starea fiziologică a efectivului.

În primul rând trebuie să stabilim o dată fixă la care facem recensământul nostru. În majoritatea anului fluctuaţiile de număr de porumbel sunt zilnice. De acea am stabilit data de 1 martie a fiecărui an la care raportez numărul de porumbel existent.

După părerea mea un crescător amator nu se poate ocupa cu un efectiv mai mare de 60-70 de porumbei de zbor şi 20-25 de matcă, fără să facă sacrificii mari materiale şi timp.
Cu un efectiv mic şi cu porumbei foarte buni unii au rezultate de multe ori mult superioare faţă de cei cu ferme de porumbei. Problema este că trebuie să ai mult noroc, mai ales în zona noastră, unde răpitorii decimează stolurile de porumbei. Dacă nu ai un efectiv suficient de mare, foarte greu te poţi menţine de a lungul anilor în top, pe lângă răpitoare intrevine mai înainte, sau mai târziu şi câte un zbor, sau chiar sezon catastrofal, care pune amprenta mai tare asupra efectivelor mici.

Sincer să fiu în realitate cred că efectivul ideal ar fi 70-75 de porumbei, din care 10-15 de reproducţie, dar având şi la mine în jur de 95 de porumbei am fost mai indulgent.

Deci să luăm a doua variantă, cu efetivul mai mic.

Ţinând cont de faptul că în jur de 50% din pui nu ajung să treacă aniversarea de doi ani, sunt de părere că trebuie să avem numărul lor dublu faţă de restul efectivului de zbor. La cei de un an tot aşa numărul lor trebuie să fie dublu numărului efectivului mai bătrân de un an. Restul efectivului deja este mult mai stabil, deci nu socotesc aşa de strict.

Exprimat în cifre ar arăta astfel (ca dată de pornire iau 1.decembrie, deci puii deja sunt selectaţi la concursurile de toamnă):

1. 30 pui
2. 15 porumbei de un an (iarling)
3. 15 porumbei de peste doi ani, dar nu peste 6 ani.

Deci câţi pui să lăsăm ca să putem îndeplinii aceste cerinţe. Ţinând cont de atacul uliului şi pierderile de acasă, care sunt aproximativ cât pierderile de la concursuri, cred eu că ajunge să lăsăm 45-50 de pui.

La matcă este oarecum mai simplă treaba, nefiind chiar aşa de pretenţioase ca şi cursierii poate să fie puţin şi mai multe. Bineînţeles presupunând că sunt ţinute într-un compartiment separat. Nici structura de vârstă nu este prea importantă, touşi trebuie să ţinem cont şi de îmbătrânirile precoce a exemplarelor consangvine.

Deci de la şapte perechi de reproducători dacă oprim primele două serii de pui (24) şi de la cei mai buni încă 2-3 perchi, plus de la cei mai buni zburători prima serie (cc. 14) ajungem la cifra dorită cc 50.

Pentru a exemplifica cele spuse vă prezint statistica referitoare la efectivul din ultimii ani.

Mai simplu: ca să pot avea numărul de porumbei de concurs din ultima coloană am fost nevoit ca în anii anteriori să las numărul de pui din prima coloană (numărul puilor vânduţi din colana a 4. poate fi scăzut). În celălalte coloane sunt prezentate cum au ieşit din efectiv porumbeii.
Având experienţă mai mult în categoria de fond şi maraton, cele scrise se referă în special la aceste categorii şi sunt numai păreri personale, admit orice critică.