Hibridizare

Mai înainte în agricultură, apoi şi în zootehnie s-a folosit metoda hibridizării cu scopul de a exploata fenomenul heterozisului. Este vorba de fapt de contrariul consangvinizării.
Este cel mai des folosit şi  de către crescătorii de porumbei pentru obţinerea produşilor cu viabilitate crescută, apte pentru concursuri grei.
Şi în experienţa mea porumbeii cu rezultate cele mai proeminente erau hibrizii. Şi în continuare tot porumbeii hibrizi doresc să-i promovez pentru concursuri.
Valoarea lor la reproducţie s-ar putea să fie mai variabilă, printre descendenţii lor vor fi probabil şi exemplare foarte bune, dar şi mai puţin bune în proporţie egale. Cel puţin în cazul meu vor fi destinate concursurilor, eventual la sfârşitul carierei vor fi trecute la reproducţie.
Dintre porumbeii mei foarte buni reproducători, care însă nu era consangvin, amintesc de 126657/93 un solzat, de talie mare, destul de bătăuş, cu ochi albi, bun şi la concursuri. Era puiul acelui porumbel care se întorsese primul de la prima adevărată încercare în 1992 de la Oradea, cu o femelă de la Kotymány Imre de origine Jansen x Desmeth Symons. El singur a fost bun dintre fraţi. A fost tatăl masculiului 034137/99, de care am amint că era cel mai bun porumbel al carierei mele, dar şi fratele lui 034138/99 a fost aproape la fel de bun.

Ca să se poate compara un exemlpar consangvin, din incest (prima fotografie) cu un hibrid (al doilea fotografie) vi-le prezint două exemplare din pozele de mai jos.

Cel consangvin este mai mare cu patru zile ca hibridul, ambele au foste crescute singur în acelaşi compartiment.

Diferenţa este destul de semnificativă în favoarea hibridului, cu toate că el este cel care a fost crescut iniţial mai slab. De obicei cu timpul diferenţa va dispare, însă la bătrâneţe, consangvinii iarăşi vor fi defavorizaţi, înbătrânind mai repede.