Trichomonoza

Trichomonoza. Este o boală parazitară care afectează mai ales porumbeii tineri, dar şi pe cei bătrâni, producând probleme mari cerscătorilor care participă cu porumbeii la concursuri.
Agentul cauzal este Trichomonas galinae (Trichomonas columbae) un parazit unicelular, fagelat, mobil, care parazitează mai ales pe mucoasele tubului digestiv anterior şi posterior, dar  mai ales cavităţii bucale, dar se pot întâlni cazuri şi cu metastaze la nivelul diferitelor organe interne.
Parazitul trăieşte pe mucoasele porumbeilor ca epifit, deci este condiţionat patogen, producând îmbolnăviri numai în cazuri când în urma slăbirii organismului gazdă are posibilitatea de a se înmulţi peste limită. Contaminarea porumbeilor se realizează prin apă de băut, dar puii sânt infectaţi încă la cuib de la părinţi prin lapte de guşă. Tot în cuib se produc şi infestaţii pe cale ombilicală a puilor.
Parazitul este deosebit de sensibil la Ph-ul mediului, fiind distrus repede de aciditate.
Simptomatologie: Boala apare după o incubaţie de 6-15 zile evoluând într-o formă acută şi cronică. Formele clinice acute cele mai grave cel mai des se pot observa la puii de porumbei, manifestată prin depozite difteroide cazeoase în gura porumbelului, mai ales în cerul gurii, dar în cazul formelor mai grave toată cavitatea bucală poate fi afectată. Datorită aspectului acestor depozite boala este numită şi mălai. În formele metastazate, când infecţia se propagă pe calea ombilicală la organe interne apar simptome necaracteristice în funcţie de organul afectat. De obicei porumbeii cu asemenea localizări sunt trişti, prezintă diaree de diferite culoare, slăbesc şi mor. Această formă de obicei este incurabilă. Sunt cazuri când boala se localizează numai la nivelul ombilicului producând o tumefiere la acest nivel cu conţinut galben-cazeos.
La porumbeii adulţi mai rar apar depozitele caracteristice din gură, în schimb exemplarele grav afectate nu dau randament la concursuri. Se întâmplă destul de des ca asemenea exemplare la întoarcerea de la concursuri grele prezintă stomatită şi faringită cauzate de ageşti paraziţi.
Eu nu caut aproape niciodată această boală la porumbeii mei în gură, dacă nu manifestă ceva simptome de boală. Sunt de părere că exemplarele bolnave cu mălai în gură se cunosc deja după aspectul exterior după penajul zburlit, nasul murdar, respiraţie greoaie (dispnneică), uneori chiar cu gura deschisă.
Formele mai uşoare cu localizări bucale se vindecă relativ uşor în urma tratamentelor, în schimb cele ombilicale şi viscerale se termină în marea majoritate a cazurilor cu moartea porumbelului.
Morfopatologic: leziunile caracteristice sunt: depozitele cazeoase şi ulceroase pe mucoasa buco-faringiană şi în partea anterioară a esofagului, determinând obstrucţii şi câteodată ruperea peretelui esofagului.
Leziunile hepatice sunt: ficatul apare mărit în volum cu necroze insulare superficiale şi profunde, de dimensiuni variabile, bine delimitate de zonele sănătoase a ficatului. Paralel se mai pot observa şi enterite, entero-tiflite, catarale, hemoragice sau necrotice.
Diagnosticul: formele clinice cu depozite difteroide, cazeoase (mălai) sunt diagnostizate cu uşurinţă, însă cazurile cu metastaze se recunosc mai greu, de multe ori numai la necropsie sunt elucidate. Precizarea diagnosticului se face microscopic prin examinarea unui preparat proaspăt recoltat de pe mucoasa faringiană a porumbelului, făcut între lamă şi lamelă, când vom depista parazitul cu mişcările lui vioaie. Parazitul poate fi evidenţiat şi prin examenul fecalelor, sau din conţinutul intestinal, dar fiind vorba de un parazit care trăieşte ca epifit în tubul intestinal nu se certifică boala.
Diagnosticul diferenţial: trebuie făcut în primul rând faţă de difterovariolă, o boală virală la care apar şi erupţii cutanate, iar formele cu metastaze se pot confunda cu: salmoneloză, coccidioză, colibaciloză, sau alte boli cu simptomatologie necaracteristice, care se manifestă în primul rând prin diaree şi slăbirea progresivă a porumbelului.
Tratamentul: medicamentele cel mai des folosite sunt: ronidazolul, dimetridazolul, metronidazolul, carnidazolul. Dozele sunt în funcţie de concentraţia substanţei active. În comerţ se găsesc sub denumirile: Tricho plus, Columboviofort, Flagelstop, Metronidazol, Enteroguard şi încă multe altele. Unele dintre aceste medicamente nu sunt hidrosolubile, deci nu se pot administra în apa de băut.
Ca o metodă de prevenire folosesc acidularea apei în timpul sezonului de zboruri cu 10 ml de oţet de mere la 2 litri de apă în fiecare zi, mai puţin în ziua când porumbeii se întorc de la concursuri, folosind atunci ceaiul Naturalin.
Porumbeii trecuţi prin boală se pot vindeca complet, dar eu încă nu am avut succes cu asemena exemplare (nici nu am avut prea multe).
Eu cred că predispoziţia de a se îmbolnăvi de trichomonoză este într-o anumită măsură determinat genetic, deci caut să nu scot pui de la indivizi la care observ simptome, chiar pui mic să fie.