Gritul

Am mai spus deja că am închis porumbeii mai bine de o lună. De acea trebuie să-i asigur grit la discreţie, neavând posibilitatea să-şi asigure ei singuri.
În afară de funcţia mărunţirii a boabelor, gritul mai are şi rolul de a completa substanţele minerale necesare organismului. De obicei de acele substanţe organismul are nevoie într-o cantitate foarte mică (de ordinul miligramelor), de acea sunt numite microelemente (de ex. Fe, Cu, Zn, Se, As, ...) şi intră de obicei în structura anumitor enzime cu rol esenţial în funcţionarea organismului.
Mai de mult am preparat eu gritul din lut, cărbune, pietriş şi încă ceva, dar nu mai ştiu toată reţeta. Acum se pot cumpăra de la magazine, sau farmacii veterinare. Anual cumpăr câte un sac cu 25 kg, care este suficient pentru efectivul meu. Eu zic că nu este scump, mai ieftin ar fi să pregătesc eu, dar trebuie lucrat cu o doză cel puţin 2-3 ore şi nu ar ajunge pentru un an.
Porumbeii nu cunsumă gritul în tot timpul anului cu aceaş poftă. Femelele cu 3-4 zile înainte de a depune ouăle consumă mult mai mult ca de obicei, au nevoie pentru acoperirea nevoi de calciu folosit pentru formarea coji oului. La eclozionarea puilor, dar mai ales când puii ajung la vârsta de 10-14 zile şi în timpul năpârlirii iar creşte pofta de grit.
Însă trebuie ştiut că nu mereu acelaşi grit este cel mai bun din care se consumă constant cantitate mare. Sunt elemente minerale care se condiţionează reciproc, de exemplu raportul dinre fosfor şi calciu, un aport sporit de calciu cere şi creşerea cantităţii de fosfor. Dacă compoziţia gritului nu este echilibrată, se produc carenţe relative dintr-o anumită substaţă, cea ce duce la consum mărit în vederea recuperării carenţei, iar în asemenea situaţie problema în loc să se rezolve, se agravează şi mai mult. S-au întâmplat şi cazuri când în urma consumului ridicat de grit (nu oricare, dintr-un anumit sortiment) au murit porumbeii.

Ideal ar fi cumpărarea a mai multor feluri şi amestecarea lor. Mai rar, dar am făcut şi aşa. De obicei însă cumpăr un anumit sortiment, de preferat cea cu scoici, amestec cu Vitamineral (praful acea roşie) şi cu mortar sau praf de piatră (mozaic mai mărunt), după care umectez cu saramură, într-o cantitate care leagă praful de grit, deci nu prea multă.

Administrez numai după ce se usucă, iar în sezoanele când nu se consumă prea multe, mai schimb la 10-12 zile. Dacă rămâne o cantitate mai mare neconsumată la lotul de zbor, amestec cu o doză proaspătă şi îi dau la matcă, acolo se consumă mai repede. În aşa fel nu mai dau sare de bucătărie separat la porumbei, ci le admunistrez deodată cu gritul.

Sarea de bucătărie este de asemena foarte importantă pentru porumbei. De multe ori am observat la un vecin de al meu că porumbeii vin şi ciugulesc noroiul de pe roţile maşinilor aduse la reparat. Cel mai frecvent pimăvara şi iarna am observat acest lucru şi se datorează gustului sărat a noroiului în acea perioadă a anului. Nu trebuie uitat nici faptul că sarea într-o cantitate prea mare este toxic pentru păsări, deci trebuie evitat administrarea sării granulate la porumbei neobişnuiţi cu aşa ceva.

În afară de grit mai dau la porumbei în timpul verii Picpot, sau Picstein, blocurile acelea asemănătoare cu cărămizi. Se spune că nu merg porumbeii la câmp dacă au la discreţie. Şi asta se consumă mai mult în timpul creşterii puilor şi în timpul ouatului.