Am fost curios pe unde se rătăcesc porumbeii mei şi să aflu ce traseu urmăresc la întoarcere şi nu îmi pare rău, am obţinut informaţiile dorite.
Concluziile sunt următoarele: majoritatea porumbeilor pierduţi au fost anunţate din localităţi care erau mai la sud, sau mai la nord de traseul ideal pe care ar fi trebuit să urmeze porumbeii la întoarcere. Foarte puţini erau pe drumul cel bun. Deci este vorba de porumbei rătăciţi, care zboară aiurea.
Pierderile cele mai mari am le-am suferit când am avut păsările foarte bine pregătite de la o anumită direcţie, iar între timp s-a schimbat direcţia de unde erau lansaţi până atunci.
Majoritatea columbofililor care m-au sunat, sunau de la număr ascuns, nu se prezentau, sau chiar dacă au dat vreo nume, nu spuneau decât numele mic. De la acei columbofili (braconieri, hoţi de porumbei) nici nu s-au întors porumbeii înapoi.
Niciodată nu am fost anunţat despre nici un porumbel foarte bun pierdut, numai de cei cu rezultate mediocre, sau rele. Probabil că cei buni sunt căutaţi prin internet, sau în cataloage şi văzând că este marfă de calitate mai bine sunt oprite pentru reproducţie. Se mai poate întâmpla şi că nu sunt prinse de oameni, ci de animale prădătoare, şi dispar fără urmă.
Cred că am scris şi mai devreme, că porumbelul odată prins de la un concurs, pierde mult din valoare în ochii mei. De obicei nu am pretenţia să mi-l aducă înapoi şi nici eu nu mă duc după ei. Chiar dacă se întorc, trimit mai departe la concursuri şi nu-i introduc la prăsilă, numai în cazuri excepţionale (de ex. consangvini).
Porumbeii pripăşiţi la mine erau în general din sudul ţării, foarte mulţi din judeţele Dâmboviţa şi Prahova, marea majoritate aparţinând crescătorilor de la UCP, sau FRSC. Cel puţin aparent erau sănătoşi, de obicei nu erau epuizaţi, majoritatea se simţeau ca acasă în primele zile şi au continuat zborul spre casă după 5-6-7 zile de odihnă, deşi nu păreau obosite. Cred că majoritatea nu a reuşit să ajungă acasă niciodată, fiind prins mai târziu de braconieri.
Presupunând că numărul porumbeilor pripăşiţi la mine este reprezentabil, iată cum arată situaţia faţă de cei pierduţi de la mine:
Nr. porumbei pripăşiţi: 342 (numai cei după 2000) | Nr. porumbei pierdute la zboruri (DE LA MINE): 573 | ||||
Nr. porumbei pripăşiţi | Procent din total | Nr. porumbei pierdute | Procent din total | ||
Pui | 183 | 53,51% | 182 | 31,76% | |
1 an | 67 | 19,59% | 209 | 36,47% | |
2 ani | 51 | 14,91% | 87 | 15,18% | |
3 ani | 14 | 4,09% | 61 | 10,65% | |
4 ani | 14 | 4,09% | 21 | 3,66% | |
5 ani | 6 | 1,75% | 9 | 1,57% | |
6 ani | 2 | 0,58% | 4 | 0,70% | |
După cum se vede dintre cei pripăşiţi mai bine de jumătate erau pui, în schimb eu am pierdut pui mult mai puţini, dar pierderile mele erau mai mari la porumbei de un an.
La vârsta de doi ani pierd şi eu aproape ca şi alţii, în schimb pierderile se dublează faţă de alţii la porumbeii de trei ani. La categorii de vârstă mai mare procentul pierderilor este aproape identic.
Care este motivul diferenţelor?
Eu cred că puii mei sunt mai bine pregătiţi toamna şi poate nu sunt nici prea forţaţi. În schimb primăvara la vârsta de un an, sunt mai vulnerabili, fiind închişi din luna noiembrie şi nici tratamente contra trichomonozei nu fac după creşterea primei serie de pui. De obicei încerc porumbeii de un an şi la 1-2 fonduri, dar nu trimit la maratoane.
La doi ani pierderile sunt normale, dar şi aşteptările sunt relativ mici, mergând numai la fonduri cu ei.
La trei ani iar sunt puse la o încercare mai grea, concurând cu ei şi la maratoane, de obicei trei zboruri de 900-1100 km.
La vârsta de peste 4 ani iar intru în normalitate.
Pentru încheiere vreau să amintesc de Art. 54., aliniatul 2, litera b, din RNS unde scrie:
- Actiuni care conduc la excluderea din activitatea columbofilă:
- b) Deţinerea de porumbei fără drept de proprietate (furaţi, prinşi etc.)
Eu personal nu deţin asemenea porumbei, dar ce se întâmplă, dacă un porumbel se poposeşte la cineva şi nu vrea să plece? Ce este de făcut, în afară de a anunţa pe un sait la pagina porumbeilor pripăşiţi, care însă nu îl scuteşte de sancţiune.
Eu, dacă nu pleacă nici după 5-6 zile dau un anunţ pe internet, îi dăruiesc unui copil columbofil, cu condiţia că înapoiază proprietarului dacă va fi cerut, iar dacă nu am la cine să dau îi duc la antrenament cu ai mei şi îi dau drumul separat. Niciodată nu s-a întâmplat să tai, sau să opresc pentru mine (decât în copilărie) un porumbel voiajor pripăşit la mine cu toate că de nenumerate ori am reuşit să identific propritarul, iar uneori chiar şi palmaresul porumbelului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu