Variola porumbelor

Variola porumbeilor. Este o boală infecto-contagioasă virală, care afectează porumbeii. Are o contagiozitate ridicată, îmbolnăvind cu repeziciune porumbeii din efectivele nevaccinate.
Agentul etiologic: sunt virusuri din familia Poxviridae familia Avipoxvirus tipul columbar. Sunt virusuri uşor cultivabile pe embrion de găină.
Virusul variolei este extrem de rezistent in mediul exterior sub formă uscată înglobate în materiale biologice infectate, supravieţuind chiar mai mulţi ani. În stare uscată rezistă si la călduri ridicate de 80 grade timp de 15-20 minute, dar este cu ceva mai repede distrus în mediul umed. Este distrus de razele ultraviolete în 20 de minute şi dezinfectantele de asemenea il distrug în 10-20 minute.
Simptome: majoritatea columbofililor cunoaşte deja simptomele bolii.
Boala afectează în special tineretul, dar şi adulţii, care nu au trecut încă prin boală se pot îmbolnăvi. În majoritatea cazurilor îmbolnăvirile apar vara, virusul fiind vehiculat de insecte hematofage, dar infecţia poate să fie contactată şi pe alte căi.
Perioada de incubaţie este de 4-14 zlie după care apar simptomele caracteristice.
Are două forme clinice: cea cu erupţii cutanate, mai des întâlnită şi forma internă, care se manifestă prin depozite sero-fibrinoase în cavitatea bucală.
În cazul formei cu erupţii cutanate apar nodulii caracteristici la nivelul nasului, în jurul ochilor, sau pe degetele picioarelor. Este forma mai benignă a bolii, vindecarea se produce şi fără tratamente în decurs de 2-3 săptămâni.
Forma cu erupţii la nivelul mucoaseler bucale, faringiene, sau chiar şi nazale este mai dăunător, dar şi în cazul acestor forme animalele bolnave se vindecă şi fără tratamente în decurs de 2-3 săptămâni. În acest an (2010) am avut mai multe cazuri când erupţiile s-au localizat la nivelul căilor respiratorice, producând simptome respiratorice, cu respiraţie zgomotoasă, cu ciocul deschis. Porumbelul respectiv nu mai putând turui. Vindecarea şi în aceste cazuri se produce spontan.
Forme mai grave am observat mai de mult, în anii 1970-78 la puii mai mici înainte de a ieşi la zbor, cazuri când şi în jurul cloaci au ieşit erupţiile, iar cc 50-60% din pui cu asemenea simptome nu s-a mai vindecat.
Mai rar dar se întâlnesc şi cazuri cu viremie, manifestate prin stare febrilă şi moarte.
Un episod mai mare de variolă am avut în anul 2002. Deja la mijlocul sezonului de cocursuri am observat cazuri clinice la alţi crescători. La mine primul caz a apărut la îmbarcrea porumbeilor la ultimul fond. Iniţial am crezut că este vorba numai de o ciupitură, dar după întoarcerea porumbelului de la concurs m-am convins că este variolă. Ca fapt divers amintesc că chiar primul porumbel sosit a fost cel bolnav, obţinând şi o clasare destul de bună.
Morfopatologic: în afară de modificările sesizate la examenul clinic se mai pot găsi leziuni variolice pe mucoasa respiratorie, sau digestivă şi, uneori, distrofi cardio-hepato-renale. Diagnosticul diferenţial se va face în special faţă de îmbolnăviri produse de Herpesvirus.
Tratamentul: boala de obicei se vindecă spontan după o evoluţie de 2-3-4 săptămâni. Pentru a grăbi vindecarea putem recurge la vitaminizări, iar pentru a trata eventualele infecţii secundare bacteriene la antibiotice cu spectru larg (eu nu recomand tratamentul cu antibiotice, cei care nu au putere de a se vindeca singuri, nefiind valoroşi, după părerea mea).
Porumbeii odată trecuţi prin boală nu se mai îmbonăvesc niciodată. Totuşi cred că nu ar strica să fie vaccinaţi. Trimiterea la concursuri a porumbeilor din crescătorii unde sunt cazuri clinice fiind interzisă, deci şi sezonul concursurilor teoretic ar trebui să se termine pentru asemenea crescători.
Există şi vaccin românesc pentru această boală cu denumirea de Romporpox, preparat cu virus de la curci.