Hartman István

După ce am scris de porumbeii mei, cred că ar fi cazul să scriu ceva mai mult şi de crescătorii de unde am adus primii porumbei.

Am să încep cu Hartman István.  În anul 1991 când l-am vizitat prima dată, era deja pensionar, locuia lângă o termocentrală electrică, unde şi lucra înainte de pensionare, într-un bloc destinat lucrătorilor termocentralei.
Aşa cum am mai amintit, era un crescător foarte bun în anii 1970. Nu avea un efectiv foarte mare în 1991, fără să fi numărat, cred că nu erau mai mulţi de 70-80 de porumbei în pod unde ţinea. A concurat la toate categoriile, dar aşa cum am înţeles, îi plăceau mai mult fonduriile. Fiind contemporan şi cu Anker Alfonz erau în relaţii destul de bune, cum am dedus din vorbele spuse de el, şi-au vizitat reciproc crescătoriile. În Rebusul zburător aminteşte Anker printre alţi columbofili maghiar şi de Hartman, scriind numai cuvinte de laudă la adresa lui. Bineânţeles că a avut şi porumbei de la Anker, de fapt şi un strămoş a mamei Campionului avea un stră-stră-stră bunic de la el.
În revista maghiară Postagalamb SPORT am citit mult despre el. Din păcate însă am împrumutat-o la cineva acele reviste şi cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri, nu le-am mai primit înapoi. Avea foarte mulţi porumbei cu peste 10.000 de km zburate şi clasate. La acest capitol era cel mai bun din Ungaria pe acea vreme.
Iată şi favoriţii lui: (imaginea se măreşte dacă dai click pe poză).

În acest poză se văd şi strămoşii felemei Hu3131 0922/85 (mama Campionului), mai exact bunicul ei (în centrul pozei) şi anume Hu4943-64-29 şi străbunica ei Hu4943-71-317 (al doilea dreapta sus), care este de fapt fica masculului amintit mai înainte.
Avea o crescătorie mijlocie, nu prea mare în podul blocului, cu porumbei frumoşi, uniformi, mai mult albastre şi solzaţi. Se vedea că nu se face curăţenie zilnic, dar nici de dezordine nu puteam spune că era. M-a lăsat pe mine în pod ca să mă uit la porumbei şi să aleg cea ce îmi place. Bineînţeles că nu am abuzat de bunăvoinţa lui, dar totuşi am arătat care sunt porumbeii cei mai frumoşi şi ghicisem cei mai buni din anul acela.
Am adus patru porumbei de la el, in afară de cel amintit mai sus încă o femelă, care provenea de la Aradi şi era nepoata unui mascul original de la Anker, poreclit Szultán şi încă doi pui, care însă au murit fiind mult prea mici. Din păcate şi femela din Szultán a fost mâncat de dihor încă în primele zile după ce l-am adus.
Când l-am vizitat se cam mira de ce doresc eu să procur porumbei din Ungaria când porumbeii români sunt mai renumiţi la ei.

În anii când l-am cunosct nu mai avea aceaşi succese ca în anii 1970, dar era un zburător constant la toate categoriile.
În anul 2001 a fost decorat în Parlamentul Ungariei pentru activitatea depusă în sprijinul columbofiliei maghiare.
A murit în 2009.VII.10 la vârsta de 74 de ani.