S-a născut la 21 aprilie 1917 şi a fost denumit regele columbofil de către renumitul publicist columbofil Erich Knesche, recunoscând cu acest titlu rezultatele deosebite obţinute în columbofilie.
A fost un om modest şi cinstit faţă de toti columbofilii, inclusiv şi cu concurenţii săi contemporani.
A fost un elev, sau mai bine zis cel mai bun elev a lui Jef Louis Vermeijen, un alt titan apreciat şi cu mulţi ani după moartea lui de către columbofilii belgieni.
A fost primul columbofil din familie şi în mod excepţional şi tatăl lui s-a apucat de porumbei de plăcerea lui. Încă de la început a primit porumbei şi sfaturi de la Jef Louis Vermeijen, legând şi o prietenie pe viaţă între ei.
Înainte de război s-au înţeles cu un al treilea bun prieten şi columbofil Geo Plateau, că după terminarea războiului cel care va reuşi să-şi salveze efectivul lui de porumbei, îi va ajuta pe ceilalţi să reânceapă columbofilia.
Symons avea rezultate semnificative încă înainte de război obţinând locuri fruntaşe şi într-un procent ridicat din porumbeii lansaţi de la concursuri scurte jucând la natural.
După terminarea războiului, efectivul lui Symons a supravieţuit cel mai bine, deşi şi el avea multe pierderi, aşa că conform înţelegerii prima serie de pui i-a dat lui Vermeijen, a doua lui Plateau şi a treia a rămas pentru el.
Cu aceşti porumbei Vermejen în scurt timp a ajuns campion dinre 30000 de crescători.
Printre porumbeii eclozionaţi din a treia serie, rămase la Symons, era şi vestitul Kozak, porumbelul cel mai renumit a lui Symons.
Deci Symons de fapt a crescut porumbei din linia lui Vermeijen, o linie veche cu începuturi datate încă din 1889. Aceşti porumbei proveneau din urmaşii păsărilor crescute de crescători renumiţi din zona Antwerpenului cum ar fi Verhaegen, Bekaert şi Vandevelde. Bineânţeles că şi sângele porumbeilor de la Wegge era prezent într-o proporţie însemnată.
Erau porumbei foarte caracteristici, erau destul de urâţi, ceea ce au moştenit şi porumbeii lui Symons. Erau de mărime mijlocie, cu greutate corporală mică, osatură fină, penaj sărăcăcios, cu coadă lată, dar cu capacitate de a câştiga la concursuri la toată categoriile. Ca şi temperament erau destul de vioi, uneori chiar puţin cam sălbatici.
De a lungul anilor Symons a mai introdus câte un porumbel în crescătorie, dar a avut grijă ca să nu schimbe caracterul esenţial a liniei, deci exemplarele obţinute din aceste hibridizări au fost încrucişate din nou cu porumbei din propria familie.
După anul 1956 a introdus prin schimb de porumbei exemplare din crescătoria lui Apotheek Sint Elooi, obţinând cursieri cu rezultate de temut în primul rând în urma muncii lui Poly Lefebvere, înrijitorul porumbeilor. Erau porumbei de pur sânge Commine provenite de la Albert Degandt, Vandevelde şi alţii. Erau porumbei în general de culoare albastră şi din această crescătorie în anul 1951 porumbelul cu nume de Student a câştigat locul unu de la concursul de 1100 km Bilbao dintr-un număr de peste 4000 de porumbei lansaţi. Acest porumbel de a lungul vieţii a participat la 75 de concursuri, dintre care de 17 ori peste 900 km. Doi fraţi a acestui porumbel a fost schimbat cu doi pui din vestitul Kozak, ajungând în aşa fel în posesia porumbeilor cu nume de Pol şi Paula.
Din acest Pol a rezultat poprumbelul poreclit Bol, care de a lungul vieţii a participat la 72 de concursuri, obţinând clasări de 60 de ori.
Sora lui Pol, Paula de asemenea a devenit un reproducător de excepţie dând urmaşi cu care în anul 1958 Symons a devenit campion naţional la fond din Belgia. Puiul ei poreclit Barabas a devenit cel mai bun reproducător a anilor 1960 din crescătoria lui Symons.
Tot în aceşti ani a introdus în crescătorie un pui din vestitul porumbel cu nume de Zwarteband de la crescătorul Oscar Devriendt. Acest Zwarteband a obţinut locul 1 de la Angouleme, Chateauroux, locul 22 de la Montaband, locu 15 Dax, era singurul porumbel din Belgia pe acea vreme care a reuşit să se întoarcă în prima zi de la St. Vincent 950 km, de la San Sebastian 1100 km. Devriendt între ani 1949 şi 1965 a reuşit să obţină 9 locuri 1 naţional şi internaţional cu porumbeii lui.
Acest porumbel Zwarteband, şi ca reproducător a fost foarte valoros.
Primii 7 porumbei cei mai faimoşi a lui Symons au fost următoarele:
- KOZAK care a participat la 86 concursuri oţinând 74 clasări
- DONKERE 64 de concursuri 47 clasări
- LANGE 36 concursuri 29 clasări
- STIER 50 de concursuri 42 clasări
- DIEF 69 concursuri 58 clasări
- ADAM 46 concursuri 38 clasări
- BOL 72 concursuri 60 clasări
În anul 1951 a câstiagat două maşini cu porumbelul Bamby.
1952 campion regional.
1953 vicecampion regional.
1954 campion şi tot aşa până anul 1967 când din cauză de sănătate a fost nevoit să renunţe la porumbei.
Cu ocazia desfiinţării crescătoriei a dat dovadă încă odată de generozitatea lui, dăruind cadou porumbeii la prieteni, printe ei numărând şi Anker Alfonz. Alţi columbofili de talia lui au obţinut adevărate averi din licitaţie, organizate cu ocazia desfiinţării crescătoriei.
În aşa fel a ajuns în posesia lui Anker Alfonz doi cu valoare genetică deosebită, cum ar fi: BARABAS, cel mai bun mascul reproducător din anii 1960 şi Dief cel mai bun cursier din acea vreme.
Aceşti porumbei erau combinaţi între Vermeijen x Commine şi au fost folosite în reproducţie obţinând din ei urmaşi consangvini, reprezentând temelia de bază a porumbeilor lui Anker.
Sunt porumbei cu un aspect nu prea plăcut, cu pieptul mai puţin larg, coada lată, penaj uscat, dar dinamici, cu temperament vioi, faţa lor trădează voinţa de a învinge. Au musculatură deosebit de elastică, ceea ce asigură capacitatea lor de învingător la toate categoriile. Din punct de vedere al ameliorării se combină foarte bine cu orice altă linie.
Bineânţeles că în carte toate aceste poveşti sunt descrise mult mai amplu şi atrăgător, eu am încercat numai să fac un extras, nereuşind să redau subtilităţile.
Din prezentarea de mai sus se pot vedea că asemena familii de porumbei nu se nasc numai aşa întâmplător, ci au la bază o muncă de selecţie depusă de a lungul deceniilor, care cere bani, cunoaştere, prietenii şi profesionalism. Iar la urmă cei care sunt cu adevărat mari, ştiu să fie şi generoşi, dăruind adevărate valori prietenilor.
Ceea ce nu am aflat din prezentare şi m-ar fi interesat este cu ce efectiv a lucrat Symons şi ceilalţi columbofili contemporani a lui şi cum a alimentat porumbeii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu