sâmbătă, 9 aprilie 2011

Cine este crescătorul?

Este titlul unui capitol din cartea lui Anker Alfonz şi se referă practic la denumirea porumbeilor în funcţie de originea lor, mai exact de crescătorul care a contribuit la formarea unui anumit porumbel.
Ca şi exemple sunt aduse mai multe nume celebre dintre crescători maghiari, dar eu vă prezint un alt exemplu, dat tot de Anker, porumbei de origine Bricoux.
Această familie de porumbei a fost creată cu foarte mulţi ani în urmă de Dr. Arthur Bricoux, care a murit de peste 50 de ani, şi au fost împercheate şi selectate conform ideilor lui, cel mai bun cu cel mai bun. În schimb acei crescători, care la ora actuală cresc porumbei de origine Bricoux nu fac aşa. Porumbei ,,Bricoux" care sunt crescuţi la ora atuală sunt împerecheate ţinând cont numai de originea lor, deci porumbel de origine Bricoux cu porumbel de origine Bricoux, ceea ce nici pe departe nu reflectă metoda doctorului Arthur Bricoux.
Luând un exemplu mai fericit, când dintr-o asemenea împerechere ies exemplare valoroase şi ar putea fi mândru de ei şi crescătorul incriminat, dar ce se întâmplă în cazul în care rezultă porumbei mai slabi. Oare şi atunci ar fi mândru de aceşti porumbei şi ar mai dori să poartă numele lui?
Dar mergând mai departe oare este drept să spunem despre un porumbel că este de origine Horváth (după crescătorul maghiar Horváth János), în moment ce aceşti porumbei sunt obţinuţi din alte linii, cum ar fi austriacul Hopfner. Dar putem merge şi mai departe dacă ţinem cont că porumbeii lui Hopfner provin de la crescătorul american Schultz, şi aşa mai departe ajungând până la urmă la Wegge, care la rândul lui a cumpărat de la piaţă.
De multe ori porumbeii dintr-o anumită linie degeaba sunt crescute în consangvinizare, uneori chiar foarte strânsă, sunt obţinute cu ei rezultate şi chiar rezultate proeminente, dar nu la aceea categorie pentru care au fost închipuite de crescătorul original. Ca şi exemplu sunt amintite porumbeii de origine Delbar, Fabry, Symons.

Un exemplu din cariera mea ar fi porumbelul cu matricolul 034134/99, care la origine avea porumbei Janssen, iar rezultatele cele mai bune a obţinut de la concursurile de maraton. După câte am auzit eu fraţii Janssen, nu numai că nu erau mândrii de asemenea rezultate, dar şi puneau sub îndoială originea reală a asemena porumbei, fiindcă ei nu participau cu porumbei decât la consursuri până la 300-400 km.

Prin urmare conform ştiinţei ameliorării animalelor:

CRESCĂTORUL UNUI ANIMAL ESTE MEREU ACELAŞ CRESCĂTOR, CARE A PLANIFICAT ÎMPERECHEREA RESPECTIVĂ DIN CARE A REZULTAT, ÎN CAZUL NOSTRU PORUMBELUL RESPECTIV.

Deci se pot numii porumbei Anker, numai acele exemplare care s-au născut în crescătoria lui Anker, iar părinţii au fost împerecheaţi de el.
Nu este întâmplător nici alegerea crescătorului referitor la porumbeii pe care urmează să-i folosească la încrucişările ulterioare. De exemplu Anker a folosit la pornire porumbeii din liniile Symons, Desmet-Mathijs şi Janssen, idealul porumbel în viziunea lui fiind aceea care reuşeşte să obţină clasări în fruntea clasamentului de la 100-750 km.
Împerecherea porumbeilor este oarecum o artă. Roadele lui, bune, sau rele fiind ele, sunt în beneficiul, sau detrimentul crescătorului, care a planificat respectiva pereche.

Sunt întru totul de acord cu ideile descrise şi totuşi rămâne întrebarea, de ce şi Anker aminteşte de porumbei Symons, Bricoux, Janssen, sau Fabry? După părerea mea (incomparabil mai modestă decât a lui Anker Alfonz), chiar dacă crescătorul unui anumit porumbel este cel care a împerecheat părinţii, totuşi aşa este cinstit dacă este menţionat şi crecătorul ,,original". Susţin această părere cu toate că ştiu că orice viiţuitoare la a 10 generaţie are deja 2048 de strămoşi, dintre care în mod sigur sunt foarte multe exemplare şi cu origine necunoscute.
Chiar şi Anker aminteşte mai înainte în cartea Rebusul zburător, de crescători care uită să amintească de anumiţi porumbei primit cadou, sau pe bani puţini de la Symons, deşi şi aceste exemplare au contribuit la rezultate obţinute.
La porumbeii voiajori într-adevăr sunt folosite cu succes încrucişări între linii de viteză şi de fond, îmbunătăţind reciproc calităţiile sportive, dar de exemplu în creşterea cabalinelor încrucişarea raselor grei cu rase arabe deja nu ar aduce beneficii. Cu acest ultimul exemplu poate am cam sărit prea departe în critici, fiindcă nici la porumbei nu este indicat încrucişarea voiajorilor cu tipleri, iar raselor grei de cai sunt tot atât de îndepărtate de rase arabe ca tiplerii de voiajori.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Calitatea penajului(matasos,finete sau dur)si musculatura(elastica,moale sau rigida,dura)se transmite genetic?Este diferenta la porumbeii de diferite culorii ex:Rosii(am pus o culoare la intimplare la fel poate sa fie albastru) poate sint tot timpul cu penaj mai matasos datorita culorii?Aveti un program pe blogul dumneavostra anume sa vedeti de unde provine I.P. de la un mess.scris?Imi cer scuze dar EU sint mai direct cu intrebarile fiinca am un principiu:vorba ocolitoare ascunde multe sii timpul costa bani in ziua de astazi.Multumesc si o Duminica foarte placuta.

Szabó Zoltán spunea...

Calitatea musculaturi face parte (dupa Anker) dintre insusiri aditive, deci calitatea acestori insusiri va reprezentata media parintilor.
Calitatea penajului cred eu ca se transmite tot in mod asemanator, insa este influentata mult de starea de sanatate a individului.
Cred ca culoarea nu influenteaza calitatea penajului, totusi penele de culoare mai deschise, albe, au o rezistenta mai scazuta.
Nu pot identifica IP. comentatorilor, sau a vizitatorilor blogului. Prea mult nici nu ma intereseeaza. Comentariile jignitoare (nu la adresa mea, ci in general) nu le public si nici cele care contin nume, sau adrese fara acordul celor implicati.

Anonim spunea...

Citesc foarte mult tot ce se poate de sportul columbofil si porumbeii.In cartea lui ANKER(scrisa de zeci de ani de zile) chiar scria de evolutia sportului in Olanda: Daca Olanda continua in ritmul acesta(in anii aceia)vor fi cei mai bunii.In mare parte majoritatea Oladezilor forteaza porumbeii de la virsta de 1 an(2 conc.de peste 900km).Dupa cum bine stim la concursul de Barcelona de anii buni nu mai pot participa porumbeii de 1 an(fiinca olandezii angajeau chiar in numar mare si cu rezultate destul de bune la acest concurs).In schim dupa cum am vazut eu poate si o parte din cititorii sint crescatori care ineleaza puii cu inele vechi(sa fie oare pentru Barcelona?)daca este DA de ce continua sa procedeze in acest sistem.Dupa cum citesc Belgieni sint in mare parte cei care cer maturizare la porumbei si acesta din istoria lor pana in prezent in mare parte.Acum citeva zile am intrat pe un forum(am norocul ca vorbesc o limba straina)unde era subiect de discutie Yarlingi unde belgieni erau adeptii de maturizare si la discutie a intervenit si un crescator olandez ARJEAN BENS
care el spunea el cu cei de 1 an face 1-600km,si 2 de 950km,(dupa cum am spus foarte multi zboara in acest sistem in olanda).Daca dam timpul inapoi si vedem ce-a scris ANKER despre Olanda ce va deveni(si-a intuit foarte bine)ne pune pe gandurii..Sa fortam de la un 1 an sau nu?In acelasi timp tot pe forumul acela am gasit o statistica facuta cu cistigatori concursului Barcelona in ultimi 50 de anii atentie:19 cistigatorii au avut virsta de 5 anii,13 cistigatorii virsta de 4 anii..In privinta sanatati la porumbeii citesc retete planuri de firme medicamente ce trebuie facut saptaminal etc etc......deci totul comercial.Dar mai sint crescatorii care acentueaza mult pe imunitatea naturala a porumbeilor si folosirea rar a antibioticelor.Ok toate bune si frumoase.Dar credeti ca grauntele care le dam la porumbeii si sint crescute cu pesticide,ingraseminte,care au conservant inpotriva larvelor de graunte etc...,apa cu clor,nu este un factor de slabirea imunitati naturale?Dupa cum vad in regiunea Moldovei se practica in mare parte cu porumbei de 1 an sa faca norma AS Marathon sii se realizeza cu rezultate foarte bune deci putin sistem Olandez.Sa fie pintre altele si acest lucru la avansul net care il au regiunea Moldovei ca rezultate la Marathon fata de restul tarii?Multumesc

Anonim spunea...

Mai imi pun singur de multe ori intrebarea.De ce multii crescatori recomanda sa fortam la un an mult si dupa sa reproducem?Poate aveti dumneavostra un raspuns sau concluzi trase din experienta.Multumesc

Szabó Zoltán spunea...

Dupa cum scrieti si Dvs. parerile se impart in aceasta privinta. Eu insa prefer porumbeii de tipul vechi, deci cei care se maturizeaza mai tarziu. Pana anul 2001 (daca tin bine minte) nu am zburat porumbeii de un an peste 400 km, numai rar. Am vazut ca ceilalti zboara si am incercat si eu, si a mers. Tot asa si cu puii, nu am fortat prea tare, numai dupa anul 2008.
Ce am observat (nu este exclus nici sa gresesc), mai inainte de a forta porumbeii de un an, la varsta de doi ani porumbei au avut un salt calitativ evident, deci veneau mult mai bine decat la varsta de un an (chiar si de la zbururi scurte), pe cand dupa ce am incercat deja la un an, nu mai aveau acel salt calitativ la doi an. In plus s-a scazut si longevitatea lor din pv. competitional.
Dupa ce am frecat mai bine puii, la varsta de un an veneau mult mai bine, insa de asemena la doi ani nu a mai aparut saltul calitativ, ba chiar veneau oarecum mai slab.
Eu cred ca este mai frumos (cel putin asa cred eu), sa joci cu un porumbel trei - patru ani, decat sa folosesti de el numai un sezon, iar apoi sa speri ca va fi bun la reproductie.
Nu sunt sigur 100% in ceea ce v-am scris mai inainte, un astfel de observatie ar trebui sa fie intarite de a lungul anilor in diferite conditii atmosferice si cu mai multe familii de porumbei, dar parca asa vad si la altii. Oricum prea putine porumbei am vazut care a stiut sa triumfe de la un an pana trei patru ani.

panescu spunea...

Eu cred ca pur si simplu oamenii nu mai au rabdare vor cat mai mult in timp cat mai scurt.Am cautat puii cu norma la fond din zona moldovei in anul urmator ca si yerlingi...din 21 nu am mai gasit decat 1.Concluzia este clara cati vor aparea la 2 ani...

Szabó Zoltán spunea...

Eu nu zic ca nu e bine asa cum fac cei care forteaza pui, poate sa aiba chiar si dreptate, dar deocamdata asa imi place mie mai mult si aceasta metoda potriveste mai mult porumbeilor mei. Poate cu timpul vor veni linii noi mai rezistente, mai precoce si cu longevitate mai lunga, daca asa vor cere conditiile.
Cum v-am mai scris in occident, mai ales in cazul profesionistilor, altfel se pune problema. Ei nu urmaresc in primul rand porumbei de valoare cu palmarese frumoase, ci profitul cat mai mare si cat mai rapid. Bine intles ca pentru a atinge acest scop au nevoie de porumbei buni, dar in aceste conditii este suficient sa obtina un porumbel un singur rezultat exceptional pe an.

panescu spunea...

Corect.de fapt majoritatea crescatorilor din occident pregatesc porumbeii intr-un sezon pentru 1-2 curse internationale,asta ii intereseaza de fapt sa puncteze acolo,interesandu-i mai mult prestatia ca si crescator decat sa faca norma porumbeii aici ma refer la cursele de maraton(mare fond)asta este parerea mea din ce am urmarit,poate gresesc