Crescătorul cel mai vestit al Ungariei în anii 1975-1978 a fost Kotymány Imre de la Csongrád.
Nici nu am sperat că reuşesc să aduc porumbei de la el. A fost ultimul care a răspuns la scrisoarea mea. Eram deja în gară când nevasta aducea după mine scrisoarea lui, în care scria că mă primeşte.
Prima dată i-am vizitat pe Hartman şi Aradi fiind şi vecini, dar aveam şi biletul de tren luat şi de la ei am mers la Kotymány. Nici el nu mai era la fel de puternic columbofil ca în anii 70 şi chiar se mira de ce l-am ales pe el, tocmai atunci când deja nu se mai ocupă cu porumbei ca mai înainte.
Stătea într-o casă mică, dar cochetă undeva la marginea oraşului. Nu am avut prea mult timp pentru vizită având biletul luat dus-întors, iar pachetul cu ceilalţi porumbei am lăsat în gară, unde se păstrează bagajele cu promisiunea că vin într-o junătate de zi după ele. Am sosit la domiciliul lui din gară cu taxiul ca să nu trebuiască să caut eu adresa în oraş.
Când am ajuns la el, tocmai se uita la televizor (erau nişte competiţii în cadrul universiadei 1991). Nu am vrut să fiu nepoliticos, deci am urmărit şi eu emisiunea, iar între timp discutam. A trecut aproape o oră cu vizionarea forţată, când am luat curajul să trec la subiectul vizitei mele.
Avea o crescătorie frumoasă în spatele casei în curte. Nici la el nu a fost curăţenia făcută în săptămâna acea şi se vedea că nu mai sunt porumbeii pe primul loc în activitatea lui. Ca şi o scuză pentru dezordine, zicea că în ultima vreme mai mult îl preocupă grădinăritul decât columbofila.
După spusele lui avea porumbei numai de origine Desmeth x Simons şi după cum am înţeles majoritatea ajunseseră la el prin intermediul lui Anker. Nu am avut nici timp la dispoziţie să-mi facă pedigreele, dar nici el nu s-a oferit, aşa că nu ştiu să dovedesc originea cu acte.
Ca şi culoare erau mai mult albastre. Avea un singur porumbel de culoare roşie ceva achiziţie nouă, de origine Jansen. Porumbeii nu erau închişi, deci cum am intrat noi în crescătorie au ieşit afară majotritatea şi fiindcă eu eram grăbit a trebuit să mă servească cu cea ce avea înăuntru. Aşa s-a întâmplat că mi-a dat trei pui albaştri dintre a lui şi unu solzat, puiul masculului roşu de origine Jansen.
Am văzut la el câţiva porumbei trecuţi de prima tinereţe cu palmares impresionant, care abia au mai putut zbura de bătrâneţe.
Cu toate că eram foarte grăbit a mai trebuit s-o aştept şi pe doamna să servim masa, doar eram aşteptat, apoi ma dus la gară în ultima clipă.
Mai nou nu ştiu ce rezultate are, am văzut că mai concurează şi acum, însă cu rezultate mult mai modeste ca în anii 1975-78.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu