Favoriţii mei (Caii albi)

Am vorbit deja de porumbeii de bază a crescătoriei, de Campionul şi de fraţii campionului şi încă de câţiva porumbei care au avut aport deosebit în construirea liniei, dar interesant e că nu aceşti porumbei erau cei mai dragi mie.
Porumbiţa 791118/2009 consider că a fost cea mai mare pierdere pe care am avut în ultimii ani.

A fost o porumbiţă albastră cu ochi roşi, destul de blândă, foarte constantă de la concursuri. Încă de pui a fost una dintre porumbeii îndrăgiţi de mine, dar a devenit şi mai dragă când a sosit prima de la primul concurs de fond din 2010, clasând pe locul 5 pe maşină. Al treilea fond din sezon a fost cel de la Viena, cu ploaie rece şi iar ea a sosit în faţă odată cu o soră de a ei şi în ziua acea nu a mai venit decât patru porumbei în oraş. De la ultimul concurs a ei nu a reuşit să triumfe, dar se clasaseră şi de acolo şi cu asta avea din patru fonduri patru clasate, mai trebuia una să aibă categoria As Fond tineret, era şi în formă bună, avea un ou depus iar la sfârşitul săptămânii urma s-o trimit la Hegyeshalom cu mari speranţe şi cu stare de cuib excelentă. Şi atunci fiind alungat de uliu, s-a lovit de fereastra vecinului murind pe loc. Nu a rămas decât un pui frumos în urma ei.
Iată pedigreul şi palmaresul ei:

Porumbelul poreclit Nürnbergezul a fost cel mai bun porumbel pe care am avut până azi în crescătorie. Avea numărul 034137/99, avea 34 de clasări şi 15379 km clasate de a lungul carierei. A fost un mascul solzat cu ochi albi, foarte inteligent, destul de blând, dar precaut, niciodată nu a venit să servească boabele din palma mea, dar apăra cuibul cu orice preţ. Era de mărime mijlocie spre mare, dar foarte echilibrat, parcă nu avea greutate când îl ţineai în mână. A fost nepotul Campionului, mama lui fiind o femelă albastră consangvină obţinută din incest cu o fică a lui, iar tatăl, un porumbel solzat foarte bun reproducător, un pic cam prea mare, de origină Janssen x Simons. Din păcate nu am fotografie despre el, începând să fotgrafiez porumbeii după 2005.
Cele mai mari bucurii mi-a făcut când de la un concurs de la Sopron (677 km) când ploua de la locul lansării până acasă a sosit în prima zi, fiind al doilea din club, prima fiind perechea lui, dar şi când a câştigat concursul de la Nürnberg obţinând locul 1din zona (peste 1100 km).
L-am pierdut tot de la Nürnberg în anul 2004, când am angajat, cu toate că de la un antrenament cu o săptămână mai înainte s-a întors cu câteva remige secundare smulse, iar recent am desfiinţat şi văduvia alerga femela la cuib. În urma lui au rămas trei pui frumoşi, dar din păcate nici unul nu a avut urmaşi valoroşi de la concursuri, deci nu am nimic din el.
Iată pedigreul şi palmaresul lui:

026616/98 a fost un mascul albastru deosebit de frumos, cu ochi albi, un nepot a Campionului. A fost şi blând şi foarte constant de la concursuri. Cu 82,46 puncte ocupa locul 28 din Campionatul Naţional categoria Fond din anul 2000, iar în 2001 avea deja o clasare, deci mai avea nevoie de un fond pentru palmares, având patru din anul precedent şi atunci l-am pierdut de la Tata (550 km). Nu mi-a rămas nici măcar un pui în urma lui!

091141/2001 a fost o femelă solzată deschisă cu ochi albi. Era blândă, dar destul de prudentă ca să nu fie uşor prinsă. A fost nepoata masculului 034124/99 cu o femelă primită de la Simó János din fica masculului Dv531 05886/90 cu o femelă Austriacă de origine Jansen. În anul 2003 a avut cinci clasări de la fonduri, iar în total 9 în an, fiind cel mai bun porumbel din club în 2003. De la un concurs de la Sopron a obţinut locul 1 pe club cu un avans de aproape jumătate de oră. S-a pierdut de acasă în toamna anului 2003, fără să rămân cu măcar un pui din ea pentru amintire.
Pedigreul şi palmaresul arată aşa:

Am mai avut şi am mai pierdut foarte mulţi porumbei valoroşi cum ar fi de ex. 179133/2004, 179114/2004, 179112/2004, ect. dar parcă după aceştia mi-ar pare cel mai rău.