Alimentaţie

Doresc să rostesc câteva cuvinte despre alimentaţia porumbeilor.
Pare un subiect deja mult discutat şi răsdiscutat de alţii, mult mai pricepuţi ca mine, totuşi vă prezint şi viziunea mea în această problemă.
Ţin minte în copilărie administram porumbeilor ce am avut, în primul rând grâu, porumb şi orz, dar de multe ori s-a întâmplat ca am dat numai pâine, sau orez (furată din bucătărie), neavând bani de grăunţe. Niciodată nu am avut un efectiv mai mare de 10-12 porumbei, deci pâinea rămasă de la masă, sau câţiva pumni de orez din cămară înlocuia o masă.
Rezultatele erau şi ele pe măsură, dar fiindcă nici ceilalţi columbofili nu aveau hrană mult mai bună, diferenţa nu era prea semnificativă.
Mai târziu când am intrat în asociaţie am primit gozuri valoroase, care de multe ori erau mai mult seminţe de buruieni, decât grâu, sau în cel mai bun caz conţinea maximum 15-20% boabe de grâu şiştăvite, care mă tem că nu a avut valoare nutritivă aproape deloc. După cum am scris în postările anterioare nici rezultatele celorlalţi columbofili, mai în top, nu erau extraordinare, porumbeii care soseau în prima zi de la 700-800 km erau o raritate.
La ora actuală aproape în toată ţara se poate cumpăra ,,mâncare la sac" de calitate cum nu vedeam nici în vis în anii trecuţi.
Cum procedez eu în situaţia acestui belşug. Cumpăr anual cc 9-10 (200-250 kg) saci de mâncare gata amestecată din sortimente diferite şi încă grăunţe din piaţă cc de două ori mai mult. De la piaţă iau porumb, grâu, orz şi floarea soarelui.
Iarna aşa cum am mai scris dau mai mult orz, iar cum ne apropiem mai mult de primăvară încep să dau treptat porumb, grâu şi puţină floarea soarelui, orzul mai rămâne cc 20-25 %.  Înainte de a împerechea porumbeii încerc să-i mai îngaş puţin, fiindcă şi aşa cu ocazia formării perechilor vor să scadă din greutate în mod simţitor.
Înainte de vaccinări cu 10-15 zile îmbunătăţesc alimentaţia cu porumb, grâu şi floarea soarelui.
Înainte de a depune ouăle mai cresc procentul porumbului, iar după ouat, cât timp clocesc, iarăşi cresc procentul orzului. În perioada creşterii puilor caut să alimetez porumbeii cât mai bine, dar nu din punct de vedere al calităţii, ci al cantitatea primite. În această perioadă predomină porumbul, cu toate că mai de dorit ar fi creşterea procentului leguminoaselor, pentru a satisface nevoile de proteine ale puilor aflaţi în creştere, dar nu mereu am această posibilitate. După observaţiile mele această carenţă de proteine nu se manifestă în dezvoltarea puilor, iar chiar dacă ar fi demonstrabilă cu măsurători şi comparaţii amănunţite, cu timpul diferenţele se şterg.
În perioada antrenamentelor şi primelor concursuri de viteză primesc tot mâncare mai sărăcăcioasă, abia după al treilea concurs încep să dau şi din mâncarea luată de la magazin, dar nu mai mult de 20-25%, apoi treptat cresc procentul până la 70-80% când ajungem la fonduri şi maratoane, dar niciodată nu dau numai mâncarea aceea ,,de la sac". Mai mult înainte de îmbarcări la maratoane sau fonduri mai grele dau până la 50-80% porumb de bună calitate.
După ce trec porumbeii la văduvie, sunt alimentaţi numai cu grăunţe de foarte bună calitate, ,,de la sac" şi porumb, dar cu raţii mici, câte o lingură de supă rasă pentru un porumbel zilnic de două ori (aproximativ 30 g), deci aproape mereu sunt flămânzi. Numai înainte de îmbarcare cresc raţia, iar ultima zi dau la discreţie, baza fiind porumbul. Cu toate că mi-sa părut că sunt flămânzi, cănd primeau cu porţie, nici în zilele când dau la discreţie nu se consumă decât cu 10-15% mai mult.
Faţă de văduvi, cei de la natural pot să primească raţii mai mari, mai ales dacă cresc şi pui, dar trebuie ţinut cont şi de declanşarea şi desfăşurarea mai timpurie a năpârliri, ceea ce poate compromite rezultatele din a doua jumătate a sezonului.
Puii la început, când sunt înţărcaţi, primesc mai mult grâu, apoi porumb, iar mai târziu încep să dau şi din amestecul luat din comerţ. Ei fiind în dezvoltare consumă mai mult şi au nevoie şi de sortimente diversificate, mai ales de boabe leguminoase, cum ar fi mazărea de exemplu. Până la urmă ei consumă cel mai mult din mâncarea scumpă.
Concursul puilor se suprapune cu năpârlirea adulţilor şi îmbunătăţesc mâncarea în sensul că încerc să dau mai mult ,,de la sac", fără să fac excese.
După cum cred că aţi observat sunt de părere că grăunţele cele mai răspândite şi cultivate şi la noi ar trebui să constituie baza alimentaţiei porumbeilor. Multitudinea de grăunţe necunoscute, sau abia cunoscute din mâncarea luată din comerţ sunt şi ele bune (mai ales la văduvi, pt a stimula pofta de mâncare), dar mai mult sunt pentru reclamă.