Formarea perechilor

Cu sosirea lunii februarie ne apropiem tot mai mult de sfârşitul sezonului mort al columbofiliei. Termenul de sezon mort este oarecum greşit, fiindcă după cum aţi văzut (cei care citesc mai regulat blogul) şi în această perioadă zilnic am făcut ceva la porumbei. Totuşi trebuie să recunosc că nu pentru această perioadă mă ocup cu ei.

Mulţi crescători deja în februarie încep reproducţia. Şi unele variante a văduviei presupune împerecherea timpurie. În anii trecuţi s-a întâmplat ca şi eu am împerecheat matca încă din luna februarie, dar neavând decât 3-4 perechi la această categorie nu a avut prea mare rost. Momentan am mai bine de 15 perechi, deci ar merita, dar totuşi, cred că nu am să fac perechile (la reproducători) mai devreme de 20 februarie.

S-a întâmplat de multe ori că cei care au cumpărat pui de la mine, m-au rugat să-i ajut la formarea perechilor. Am considerat ca o recunoştinţă faţă de mine solicitarea, am şi ajutat, dar nu cu încredere, fiindcă nu aşa este metoda mea de formare a perechilor.

În continuare am să mă refer la perechile de la care doresc să las pui pentru mine.

Încă din toamnă, în zilele mai liniştite fac planuri de împerecheri pe hârtie, deci teoretic, care însă pe parcurs se schimbă, chiar destul de substanţial. Porumbeii se schimbă din punct de vedere morfologic de la un an la altul, de aceea tineretul lăsat pentru reproducţie poate primăvara nu mai este aşa cum m-am gândit eu toamna că va fi, deci se impune schimbarea. Din cele spuse până acum deja cred că s-a înţeles că la potrivirea perechilor iau în calcul şi conformaţia porumbeilor. Mai mult sunt anumite impresii, pe care nu o pot defini, care mă ghidează. Deci se poate că doi porumbei se potrivesc ca şi origine, ca şi mărime, dar totuşi au ceva în ei, care mă face să nu-i pun împreună. Sunt convins că fiecare crescător are aceste intuiţii, în schimb unii au presimţiri mai viabile. Eu nu mă consider unul prea priceput în această privinţă, totuşi urmăresc intuiţia, pentru că aşa îmi place.

Deci prima este intuiţia, după acea urmează originea partenerilor. Caut să fie rude cât mai îndepărtate, de preferat să nu fie înrudiţi deloc. Totuşi merge de exemplu un unchi cu verişoara, sau invers, dacă de altfel se potrivesc bine şi nu sunt consangvini pe aceaşi linie. Din asemenea perechi am obţinut de multe ori pui valoroşi atât la concursuri, cât şi la reprodcuţie.

Iată o asemenea pereche (277762/2008 x Hu23 67489/2003) din anul  2009, care vor fi împreună şi în 2011.

Nu sunt convins nici de corectitudinea împerecherii unui prumbel dintr-o linie de viteză cu una de maraton, pentru a ameliora reciproc. Ştiu că aceste împerecheri sunt indicate de specialişti prestigioşi (am avut şi eu porumbei foarte buni din asemenea perechi), dar am citit şi păreri contrarii bazate pe argumentaţii logice, care merită să fie ascultate. De exemplu nici în ameliorarea cabalinelor nu se încrucişează rasele grele (ardenezi) cu rase uşoare (arabe) pentru a obţine cursieri de excepţii. Din asemenea împerecheri ar ieşii exemplare mediocre la solicitări de muncă şi exemplare mult prea slabe pentru a fi folosite la sport.

Din aceste considerente nici nu introduc în ultima  vreme porumbei de viteză în crescătorie.

Prima dată alcătuiesc mereu perechea cea mai bună, deci nominalizez masculul (sau femela) cel mai bun (după părerea mea), apoi caut pentru ea / el pereche, care de obicei este cel mai bun din sexul opus şi tot aşa mai departe cu următoarea perche, bineânţeles respectâd dezideratele amintite mai înainte.

Caut să evit porumbeii cu aceeaşi greşeli, ex. prea mari, sau prea mici. Dacă se poate evit să fie ambii cu ochi albi, sau galbeni, celelalte culori merg împreună. Ştiu că acest lucru nu are nici o raţiune, dar de la perechi cu culoarea ochiului deosebite sper pui cu ochii mai frumos colorate, care dacă nu este avantajos, dar nici dezavantajos, atunci de ce să nu aleg varianta mai frumoasă. Nu îmi plac porumbei tărcaţi şi nici cu aripă prea albă, de aceea caut să evit perechile, care probabil vor avea prea multe din aceste variante.

Nici doi porumbei prea sălbatici, fricoşi, sau blânzi nu recomand să fie puse în pereche.

Am un mascul care a avut mai mulţi nepoţi cu moţi. Cu toate că are descendenţi direcţi buni, caut să evit consangvinizarea pe linia lui. Porumbeii cu aspect diferit de aspectul general a stolului sunt mai predispuşi la atacul răpitorilor.

În mare astea sunt ideile şi în această ordine pe care urmăresc la formarea perechilor. De acea nu am încredere în împerecheri făcute fără să văd şi să prind poumbelul.